Sunt extrem de onorat să mă aflu în fața dvs. în această seară.

Mi-am petrecut toată viața încercând să înțeleg lumea în care m-am născut și pot să mă laud cu un oarecare succes în această privință. La o vârstă relativ fragedă, mi-am dat seama că înțelegerea este în mod inerent imperfectă.

Și asta pentru că facem parte din lumea în care trăim. Suntem în același timp participanți și observatori. Ca participanți, vrem să schimbăm lumea în avantajul nostru. Ca observatori, vrem să înțelegem realitatea așa cum este. Aceste două obiective interferează unul cu celălalt.

Interferența nu afectează în mod egal toate domeniile realității. De exemplu, cercetătorii din domeniul științelor naturii, cum ar fi astronomii, se pot apropia de o cunoaștere aproape perfectă deoarece au un criteriu obiectiv, cel al mișcării stelelor, care le permite să judece dacă predicțiile lor sunt sau nu corecte.

În cazul sociologilor, nu este la fel de ușor. Comportamentul oamenilor reflectă deja înțelegerea lor imperfectă. Prin urmare, acesta nu este un criteriu la fel de solid pentru sociologi, așa cum este mișcarea stelelor pentru astronomi.

Deci cum putem să înțelegem starea actuală de fapt? Trebuie să găsim o modalitate de a distinge între ce este important și ce este mai puțin important.

Permiteți-mi să încep cu o afirmație îndrăzneață. În timp ce două sisteme de guvernare sunt prinse într-o luptă pentru dominație globală, civilizația noastră este în pericol de prăbușire din cauza evoluției inexorabile a schimbărilor climatice. Aceasta este o afirmație succintă, însă eu cred că oferă un rezumat corect al actualei stări de fapt.

Afirmația mea face legătura între schimbările climatice, care țin de domeniul științelor naturii, și sistemele de guvernare, care sunt un concept social. Voi discuta mai întâi despre schimbările climatice și apoi despre sistemele de guvernare.

Întotdeauna am fost fascinat de calota glaciară din Groenlanda, care are mai mulți kilometri grosime și care s-a format pe parcursul a peste o mie de ani.

În iulie 2022, s-a produs un eveniment meteorologic extrem în Groenlanda. A fost atât de cald, încât oamenii de știință de acolo au putut să joace volei în tricouri și pantaloni scurți.

Când am văzut acest lucru, am trimis o echipă de fotografi în Groenlanda să strângă dovezi vizuale. Ei au fost prezenți când s-a produs un al doilea eveniment, în septembrie, și l-au înregistrat live.

Topirea calotei glaciare din Groenlanda ar crește nivelul oceanelor cu șapte metri. Acest lucru reprezintă o amenințare pentru supraviețuirea civilizației noastre. Nu eram dispus să accept acea soartă, așa că am încercat să aflu dacă se poate face ceva pentru a o evita. Mi s-a recomandat să vorbesc cu Sir David King, un climatolog care a fost consilier științific șef în guvernele britanice precedente.

Acesta este autorul unei teorii care este împărtășită de mulți alți climatologi. El susține că sistemul climatic global a fost odată stabil, dar că intervenția umană l-a perturbat. Cercul Arctic era separat de restul lumii de vânturile care băteau într-o direcție previzibilă, circulară, în sens opus acelor de ceasornic, însă schimbările climatice provocate de om au pus capăt acestei izolări.

Vântul circular obișnuia să țină aerul rece în interiorul Cercului Arctic și aerul cald în exterior. Acum, aerul rece iese din zona Cercului Arctic și este înlocuit de aerul cald care este atras din sud.

Acest lucru explică, printre altele, frontul arctic care a lovit Statele Unite de Crăciun și valul rece care a lovit recent statul Texas.

Oceanul Arctic obișnuia să fie acoperit de o zăpadă și o gheață imaculată care reflecta soarele. Acest lucru era cunoscut drept „efectul albedo”. Însă temperaturile în creștere au făcut ca gheața să se topească și calota glaciară din Groenlanda să nu mai fie imaculată. Aceasta este acum acoperită de cenușa rezultată din incendiile de pădure de anul trecut de pe coasta de vest a Americii, din navigația din Arctica și din alte cauze.

Sir David King are un plan pentru a repara sistemul climatic. Acesta vrea să recreeze efectul albedo prin formarea de nori albi deasupra pământului. Luând măsuri de precauție de ordin științific adecvate și consultând comunitățile indigene locale, acest proiect ar putea ajuta la restabilizarea sistemului climatic arctic care guvernează întregul sistem climatic global.

Mesajul este clar: interferența umană a distrus un sistem anterior stabil și va fi nevoie de ingenuitatea omului, atât la nivel local, cât și internațional, pentru a-l restaura.

În prezent, practic toate eforturile de luptă împotriva schimbărilor climatice sunt concentrate pe atenuare și adaptare. Acestea sunt eforturi necesare, dar nu suficiente.

Sistemul climatic este deteriorat și trebuie să fie reparat. Acesta este mesajul principal pe care aș vrea să-l transmit în această seară.

Mesajul este urgent pentru că suntem periculos de aproape de depășirea limitei de 1,5 grade stabilite în Acordul de la Paris din 2015. Suntem deja la 1,2 grade, iar dacă ne menținem pe acest făgaș, încălzirea globală va ajunge la peste 2,5 grade în jurul anului 2070.

Acest lucru ne-ar împinge spre mai multe momente critice, cum ar fi topirea permafrostului arctic. Odată ce acest lucru se va întâmpla, suma de bani necesară pentru restabilizarea sau repararea sistemului climatic va crește exponențial. Acest aspect nu este foarte bine înțeles.

Ritmul accelerat al schimbărilor climatice va cauza, de asemenea, o migrație pe scară largă pentru care lumea nu este pregătită corespunzător. Dacă nu schimbăm direcția, dacă nu rezolvăm problema schimbărilor climatice, civilizația noastră va fi profund afectată de temperaturile în creștere care vor face ca teritorii extinse ale planetei să fie practic de nelocuit.

Trebuie să reorientăm instituțiile financiare internaționale, în special Banca Mondială, astfel încât să se concentreze pe schimbările climatice. Președintele Băncii Mondiale, David Malpass, un negaționist al schimbărilor climatice, a demisionat ieri.

De vreme ce unele imagini pot fi mai puternice decât cuvintele, vă voi arăta o scurtă înregistrare cu topirea calotei glaciare din Groenlanda, comentată de Sir David King.

Acum, aș vrea să-mi orientez atenția asupra geopoliticii. Există două sisteme de guvernare care se luptă pentru dominație globală. Mă refer aici la societățile deschise și la cele închise.

Voi defini diferența dintre ele cât de simplu pot: într-o societate deschisă, rolul statului este să protejeze libertatea individului; într-o societate închisă, rolul individului este de a servi interesele statului.

Ca fondator al Fundației pentru o Societate Deschisă, este evident că societățile deschise sunt aproape de sufletul meu și le consider superioare celor închise din punct de vedere moral.

Atunci când vorbim despre superioritate morală, ne confruntăm cu o dificultate: ambele sisteme se consideră superioare. Prin urmare, societățile deschise trebuie să se distingă prin protejarea efectivă a libertății individului. Acest lucru i-ar atrage cu siguranță pe oamenii care trăiesc în societăți închise.

Bineînțeles, statele represive pot în continuare să triumfe pentru că pot să-i forțeze pe supușii lor să le slujească.

Adevărul este că ambele sisteme au puncte tari și puncte slabe. Înțelegându-le mai bine, putem să îmbunătățim felul în care înțelegem lumea.

Am făcut distincția între societățile deschise și cele închise. Această distincție lasă în afară multe țări care au făcut tot posibilul pentru a evita să se lege irevocabil de o parte sau de alta.

India este un caz interesant. Este o democrație, însă liderul său Narendra Modi nu este un democrat. Incitarea la violență împotriva musulmanilor a fost un factor important în ascensiunea sa meteorică.

Modi menține legături strânse atât cu societățile deschise, cât și cu cele închise. India este membru al Quad (care include Australia, S.U.A. și Japonia), dar cumpără mult petrol rusesc cu un discount serios și face mulți bani din asta.

Turcia lui Erdogan este poate și mai interesantă. Acesta are legături cu ambele tabere ale războiului din Ucraina și s-a poziționat ca intermediar neutru între ele.

Erdogan are multe în comun cu Modi. Dar, în timp ce Modi părea să aibă o poziție stabilă până recent, Erdogan a gestionat prost economia turcă și se va confrunta cu alegeri în luna mai. Toate eforturile sale sunt concentrate pe câștigarea alegerilor.

El s-a apropiat mai mult de Putin care va face din Turcia un centru de distribuție pentru petrolul rusesc, ceea ce îi va oferi banii de care are nevoie pentru alegeri.

De asemenea, acesta a devenit autocratic în țară. Încearcă să-l trimită la închisoare pe cel mai puternic oponent al său, primarul Istanbulului, și să interzică participarea partidului kurd la alegeri. Însă nu va putea să schimbe tradiția care le permite partidelor politice să supravegheze numărarea voturilor. Acest lucru va face mult mai dificilă falsificarea rezultatelor.

Cutremurul cu magnitudinea de 7,8 care a lovit Turcia la începutul acestei luni este o tragedie. Șocul s-a transformat în mânie în multe dintre zonele afectate din cauza răspunsului lent al guvernului și dorinței acestuia de a controla toate eforturile de ajutorare.

Aici nu a fost vorba de soartă. Practicile permisive de construcție din Turcia și modelul de dezvoltare bazat pe construcții al lui Erdogan au înrăutățit situația. Cea mai bună modalitate de a aborda aceste aspecte este prin organizarea de alegeri.

Revenind la India, Modi și omul de afaceri Adani sunt aliați apropiați; soarta lor este interconectată. Adani Enterprises a încercat să strângă fonduri de pe bursă, dar nu a reușit. Adani este acuzat de manipularea bursei, iar acțiunile sale s-au prăbușit ca un castel din cărți de joc. Modi nu a spus nimic pe acest subiect, însă va trebui să răspundă la întrebările investitorilor străini și ale parlamentului.

Acest lucru va slăbi semnificativ puterea lui Modi asupra guvernului federal al Indiei și va deschide calea reformelor instituționale de care este foarte mare nevoie.

Poate că sunt naiv, însă mă aștept la o renaștere democratică în India.

Există multe alte puteri regionale care pot influența cursul istoriei. Brazilia iese în evidență. Alegerea lui Lula la sfârșitul anului trecut a fost crucială.

Pe 8 ianuarie, a existat o tentativă de lovitură de stat la fel ca pe 6 ianuarie 2021 în S.U.A.. Lula a gestionat cu măiestrie situația și și-a stabilit autoritatea ca președinte.

Brazilia se află în prima linie a conflictului dintre societățile deschise și cele închise; se află, de asemenea, în prima linie și când vine vorba de lupta împotriva schimbărilor climatice. El trebuie să protejeze pădurea tropicală, să promoveze justiția socială și să reimpulsioneze în același timp dezvoltarea economică.

Va avea nevoie de o susținere internațională puternică pentru că nu există o cale către emisiile net-zero, dacă nu reușește.

Situația actuală are anumite asemănări cu Războiul Rece, însă diferențele sunt mult mai mari. În Ucraina are loc un război adevărat, iar asta a schimbat totul.

Până în luna octombrie, Ucraina câștiga pe frontul de luptă. Apoi, Rusia, cu ajutorul Iranului, a introdus dronele pe scară largă. Scopul lor era de a priva populația civilă de electricitate, căldură și apă și de a distruge moralul. Asta a pus Ucraina într-o poziție defensivă.

Armata rusească se află într-o situație disperată. Este prost condusă, echipată necorespunzător și demoralizată. Putin a recunoscut acest lucru și a făcut un pariu disperat. A apelat la Evgheni Prigojin care deține o armată de mercenari numită Grupul Wagner și care este dornic să demonstreze că poate să se descurce mai bine decât armata obișnuită. Prigojin are un istoric infracțional și știe cum să se poarte cu infractorii. Putin i-a permis să recruteze pușcăriași. Acest lucru încalcă legislația rusă, însă Putin nu respectă nicio lege.

Pariul a funcționat. Cu ajutorul pușcăriașilor, Grupul Wagner a început să câștige teritorii.

Armata ucraineană și-a încetinit avansul, dar pierdea peste o sută de soldați antrenați pe zi, lucru de neconceput. Ucraina a avut de făcut o alegere strategică: fie să se împotmolească încercând să-i facă față Grupului Wagner, fie să-i ofere Rusiei o victorie de propagandă și să păstreze resursele sale limitate pentru un contraatac.

Pe 22 decembrie, Zelenski, președintele Ucrainei, a zburat la Washington ca să discute situația cu președintele Biden.

Aceștia au fost de acord că singura modalitate de a opri războiul este să-l câștige.

Însă Biden l-a avertizat pe Zelenski că există limite privind ceea ce este dispus să facă. Un al treilea război mondial trebuie evitat cu orice preț, iar susținerea Europei pentru Ucraina trebuie menținută.

Administrația Biden îi furnizează Ucrainei toate armele de care este nevoie – apărare aeriană, tancuri și multă muniție – pentru a respinge un atac rusesc și pentru a le descuraja pe cele viitoare. Însă opoziția republicană din Camera Reprezentanților face ca un alt pachet consistent de finanțare bipartizană din partea S.U.A. să fie puțin probabil.

Zelenski a inițiat o ofensivă diplomatică în mai multe țări europene, cerându-le să livreze mai rapid mai multe tancuri. De asemenea, el a cerut avioane de luptă, iar țările europene au fost de acord să înceapă antrenarea piloților ucraineni pe avioanele de ultimă generație.

Prigojin a primit ordin de la Putin să obțină o victorie înainte de aniversarea invaziei rusești din Ucraina din 24 februarie.

Acesta încearcă să-i încercuiască pe apărătorii ucraineni din orașul Bakhmut, acolo unde se bucură de superioritate numerică.

E posibil ca el să aibă succes, însă cred că acest lucru este puțin probabil deoarece armata ucraineană opune o rezistență puternică și, odată ce Ucraina va putea să folosească armele care i-au fost promise, situația se va schimba.

Însă președintele Moldovei, Maia Sandu, a avertizat că Putin plănuiește o lovitură de stat împotriva Moldovei. Această amenințare ar putea fi pusă în practică înainte de aniversare.

Pe 11 februarie, Prigojin a dat un interviu pentru The Guardian în care a recunoscut că nu va reuși să-i prindă în capcană pe apărătorii ucraineni din Bakhmut. „Sunt multe drumuri de ieșire și mai puține drumuri de intrare”, a spus acesta. El a vorbit despre un orizont de 2-3 ani pentru ocuparea Donbasului.

Asta îi oferă Ucrainei o mică fereastră de oportunitate la sfârșitul acestei primăveri, atunci când va primi armamentul promis, pentru a lansa un contraatac care ar putea determina soarta invaziei rusești din Ucraina.

Țările fostei Uniuni Sovietice abia așteaptă să-i vadă pe ruși înfrânți în Ucraina pentru că vor să-și afirme independența.

Asta înseamnă că o victorie rusească ar putea duce la dizolvarea imperiului rus. Rusia nu ar mai reprezenta o amenințare pentru Europa și pentru întreaga lume.

Asta ar fi o mare schimbare în bine. Le-ar da un sentiment de ușurare societăților deschise și ar crea probleme majore pentru cele închise.

În ceea ce privește China, Xi Jinping ar fi un pierzător evident. Asocierea sa apropiată cu Putin i-ar dăuna. Însă este posibil ca în China să aibă deja loc o revoluție. Majoritatea problemelor lui Xi Jinping sunt autoprovocate. Acesta a început să gestioneze deficitar economia încă de la începutul mandatului său, atunci când a făcut tot posibilul pentru a anula reușitele reformatoare ale lui Deng Xiaoping.

Politica Zero Covid a lui Xi a fost cea mai mare greșeală a sa. A pus o mare presiune pe populație și a împins-o aproape de o rebeliune fățișă.

Apoi, răspunzând la presiunea publică, Xi a abandonat subit această politică fără să pună nimic altceva în locul său. Rezultatul a fost Armaghedon.

Fără o campanie de vaccinare adecvată, infecțiile s-au răspândit rapid. Spitalele și morgile au fost suprasolicitate și un număr neraportat de oameni, majoritatea în vârstă, au murit într-o perioadă de timp foarte scurtă. Regimul nu a mai furnizat informații, însă oamenii au putut să vadă ce se întâmplă atunci când rudele și prietenii lor au început să moară.

Primul val de infecții, cel urban, a avut vârful în ianuarie. Cel de-al doilea, valul rural, a atins acum vârful, însă va mai dura încă o lună până când sistemul de sănătate va începe să funcționeze normal.

Modul haotic în care Xi Jinping a renunțat la Zero Covid a slăbit încrederea poporului chinez în Partidul Comunist condus de Xi. Situația actuală îndeplinește toate precondițiile pentru o schimbare a regimului sau o revoluție. Însă aceasta este doar începutul unui proces opac, ale cărui repercusiuni se vor face simțite pe o perioadă lungă de timp.

Pe termen scurt, Xi va rămâne probabil la putere deoarece are sub control toate instrumentele de represiune.

Însă sunt convins că Xi nu va rămâne la conducere pe viață și, câtă vreme este la conducere, China nu va ajunge forța militară și politică dominantă pe care Xi și-o dorește.

Din fericire pentru Xi, acesta nu este amenințat personal din străinătate deoarece Biden nu este interesat de o schimbare a regimului în China. Tot ceea ce vrea este să restabilească statu-quoul în Taiwan.

Din cauza poziției sale slabe din țară, Xi a răspuns pozitiv la oferta lui Biden din Bali de a reduce tensiunile între Statele Unite și China.

Însă descoperirea unui balon chinezesc de supraveghere care traversa teritoriul S.U.A. a stricat relațiile și poate chiar e pe cale să le otrăvească de-a dreptul.

Cercetările preliminare ale rămășițelor indică faptul că acesta a fost proiectat pentru a spiona ținte militare și nu era conceput în scopuri meteorologice.

În orice caz, conversiunea lui Xi Jinping spre cooperare ar fi fost doar temporară și tactică. El nu ar fi cine este dacă și-ar abandona atât de ușor convingerile adânc înrădăcinate.

Adevărul este că asistăm la un proces istoric în China a cărui semnificație nu este apreciată de toată lumea.

Pentru a completa imaginea geopolitică, trebuie să examinez și felul în care democrația funcționează în Statele Unite. Evident, nu foarte bine. Atunci când Donald Trump a devenit președinte în 2016, acesta a reprezentat o amenințare reală la adresa democrației noastre.

Trump este un personaj cu multe defecte, un șarlatan în ceea ce privește încrederea, al cărui narcisism s-a transformat într-o boală.

El nu simte nicio dedicare față de democrație; democrația îi oferă doar o scenă pe care să acționeze. Ca președinte, era mai interesat de socializarea cu dictatorii decât de promovarea principiilor democratice.

Modelul lui Trump a fost Putin, care a adunat o avere în timp ce și-a impus controlul total asupra țării sale.

Trump a atras mulți admiratori albi, fără educație, însă cei mari susținători ai săi au fost cei extrem de bogați – și cu siguranță le-a oferit ce voiau.

În primul rând, le-a redus taxele. În al doilea rând, a nominalizat la Curtea Supremă ideologi care au îmbrățișat o versiune extremă a agendei republicane.

În al treilea rând, a preluat controlul asupra Partidului Republican, amenințându-i pe cei care nu i-au jurat loialitate cu o provocare la alegerile primare.

Și, nu în ultimul rând, a încurajat statele controlate de republicani să introducă măsuri scandaloase de suprimare a votanților pentru a se asigura că partidul său va rămâne la putere pe termen nelimitat. Cu acel program, el a fost aproape reales în 2020.

Speranța mea pentru 2024 este că Trump și Guvernatorul DeSantis din Florida se vor confrunta pentru nominalizarea republicană.

Trump s-a transformat într-un personaj deplorabil care își plânge mereu pierderea din 2020. Marii donatori republicani îl abandonează în masă.

DeSantis este viclean, nemilos și ambițios. Este foarte probabil ca acesta să fie candidatul republicanilor.

Asta l-ar putea face pe Trump, al cărui narcisism s-a transformat într-o boală, să candideze din partea unui al treilea partid. Acest lucru ar duce la o victorie covârșitoare a democraților și ar forța Partidul Republican să se reformeze.

Dar poate că sunt puțin subiectiv.

În concluzie, vreau să repet ce am spus la început: în timp ce societățile deschise și cele închise se află într-o luptă pentru dominație globală, civilizația noastră este în pericol de a se prăbuși din cauza evoluției inexorabile a schimbărilor climatice. Cred că asta rezumă corect actuala stare de fapt.

Cred, de asemenea, că o societate deschisă este superioară unei societăți închise și îi deplâng pe cei care trebuie să trăiască în regimuri represive, așa cum sunt Siria lui Assad, Belarus, Iran și Myanmar.

Vă mulțumesc.